Omul nu traieste singur, izolat, el a devenit om atunci când, pentru a exista, a fost nevoit sa intre în relatii cu altii. El comunica cu semenii sai, îsi confrunta cu ei ideile, se dezvolta împreuna cu altii, într-un cuvânt: traieste într-o colectivitate sociala careia nu-i este indiferent modul de comportare al fiecarui individ în parte.

Deci, singura lui posibilitate de convietuire în societate este conditionata de respectarea normelor si principiilor etice si morale care guverneaza respectiva societate. A respecta aceste norme înseamna, practic, a raspunde asteptarilor si cerintelor colectivitatii în care traieste. Însa, si acestea trebuie dezvoltate si îmbogatite prin educatie, învatatura, permanenta instruire.

Astazi, reteta succesului poate fi data de integrarea cât mai rapida în „lumea reala”, lume în care se da din ce în ce mai mult importanta aparentelor. Dar chiar si în aceasta lume, bunele maniere reprezinta o adevarata carte de vizita.

Codul bunelor maniere reprezinta, de fapt, „arta de a trai frumos” în toate împrejurarile vietii.

Orice om ar trebui sa lase în urma lui ceva deosebit pentru a nu fi uitat. Dar daca nu ne sta în putinta, sa lasam macar amintirea frumoasa a celui care a fost un „Domn” sau a celei care a fost o „adevarata Doamna”!

Nu trebuie sa judeci pe om dupa aparenta (LA FONTAINE).

Modestia sade bine tânarului (PLAUT).

Ori vorbeste cum ti-e portul, ori te poarta cum ti-e vorba (PROVERB).

Multumeste-te sa fii om (LESSING).

Trebuie sa manânci ca sa traiesti si nu sa traiesti ca sa manânci (MOLIERE).

Cea mai buna casatorie pentru un om este sa ia ca zestre a sotiei un caracter frumos (HIPPONAX).