ARTA CONVERSATIEI
Pericolul care ameninta orice adunare ,in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata, nici cel mai fastuos dintre banchete nu scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur împotriva ei este conversatia.
Ce este convsersatia? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile? Nu, din nefericire! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul, discretia, atentia, însufletirea, amuzamentul, cultura, politetea si sinceritatea. Apar aici, ca in aproape toate manifestarile comun atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatându-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicându-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema, se situeaza a doua categorie: vesnicii tacuti pe care nu ii bântuie nici cel mai, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii: " Aveti dreptate sau cum auzim, mai recent: " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele ".
Arta conversatiei nu se învata ca niste formule matematice ci este dobândita mai degraba ca o limba straina, respectând câteva reguli si exersând-o la nesfârsit. Dam aici câteva dintre aceste reguli, dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil. Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gândim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi ” hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda, fara îndoiala, subiecte de interes comun. De asemenea, daca invitam numai profesori si mai mult decât atât, daca ei sunt si colegi de cancelarie, discutia se va învârti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert, acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua, vor gasi un motiv sa plece.
Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale, nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge ", de exemplu, care au fost discutate cu aprindere toata seara.
Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea, de multe ori, invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in discutii agreabile, accesibile tuturor. Sa nu vi se para o exagerare, dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi, de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa înceapa prin relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.
Exista însa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important, este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii, este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plângi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu.
In plus, acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punându-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica, gratuit, cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceeasi casa cu tine. Nimic nu-l va constrânge sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.
Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricând binevenit, uitând ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus, nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor, ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie:" Va voi examina cu placere, doamna, binevoiti sa va dezbracati."!
Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii întâlnim deseori in societate, de a amesteca viata profesionala cu timpul liber. Banii, grijile familiale sau profesionale, consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea, discutiile despre politica si religie sunt considerate tabu, deoarece amândoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea, de gândirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi, in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. În acelasi timp, rolul gazdei sau, in absenta ei, al altui invitat este sa schimbe subiectul.
Sa retinem, în concluzie, ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care îi cunoastem, numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.
ARTA REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA
Trebuie sa fii întotdeauna atent la ceea ce spui, astfel încât sa nu-ti pui interlocutorul în inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decât el. Asta nu înseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.
Oricât de paradoxal ar parea, in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de întelepciune. Sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta deoarece s-ar putea sa fie întemeiata. Asta nu înseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramâne deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te împiedica sa-ti sustii ideea în cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea! ", " Nici vorba! " , " Va înselati!" sau " Ce eroare! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel, este mai potrivit sa spuneti :
" Iertati-ma, domnule, dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne întrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".
Sa nu discutam fara discernamânt cu oricine anumite subiecte, deoarece riscam ca spalatoreasa noastra, o femeie foarte cumsecade altfel, sa umple târgul cu necazurile noastre intime! Daca nivelul conversatiei ne depaseste, nu deschidem gura; cel putin nu riscam sa ne facem de râs! Am asistat la urmatoarea întâmplare amuzanta - într-un grup de intelectuale ce se plângeau de lipsa de spatiu, a nimerit o tânara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina: da, aveti dreptate, si la noi e înghesuiala in bucatarie, unul intra, altul iese - e pur si simplu, cum sa va spun ... un trafic de influenta!
COMPLIMENTELE
Micile complimente întretin conversatia ca si micile cadouri, prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapânei casei asupra gustului bun al mâncarii, chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment, ci este o impolitete. Tot atât de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei: " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult! "
A face complimente exagerate este o lipsa de tact, dar a cere sa ti se faca, este o dovada de prostie. Întâlnim deseori persoane avide de complimente, iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam?
Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la rândul nostru, acordându-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrând noi in " joc ", discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfârsi prin a se lauda singur.
Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare sa ne spuna: " Eu sunt un om foarte corect; eu sunt foarte cinstit si discret; eu sunt foarte punctual; eu sunt foarte bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar am si defecte: sunt prea bun, prea naiv, prea sincer, prea serios etc "! Sa-i lasam pe ceilalti sa ne precizeze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta categorie de oameni nu obtin încrederea celor din jur ci dimpotriva trezesc suspiciuni.
CEEA CE TREBUIE EXCLUS DIN CONVERSATIE
Multi oameni foarte capabili in meseria lor se simt pierduti odata iesiti din cadrul profesional si sufera in societate de un real complex de inferioritate. Pentru acestia, un singur sfat: sa fie atenti la ceea ce se petrece în jurul lor, sa imite sau sa evite ceea ce le place sau nu. Arta conversatiei, cum am mai spus-o, nu se învata dintr-o data.
Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate înfioratoare, ca:
" Ah, femeile " sau " Ah, barbatii, toti " " sunt la fel ". Devenim în mod automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile ", " barbatii " , " patronii ", " bogatii " , " saracii ", utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa câte am trait in acest secol, ar fi de dorit ca o fiinta gânditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta lene spirituala care trage concluzia " Rusii, " " nemtii, evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati inconstiente.
Este evident ca o conversatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice : " Da ", " Nu ". La fel, o replica prost înteleasa nu te autorizeaza sa lansezi un " Ce? ", " Cum ? " în loc de " Poftim ? ". În asemenea situatii poti da mai multa amploare întrebarii spunând: " Cum se numea orasul despre care vorbeati ? ”.
Este permis sa vorbim despre prietenii care nu sunt de fata ? Sigur ca da, dar depinde cum o facem. Se stie ca despre cei care nu sunt de fata se vorbeste întotdeauna cu placere. Dar nu avem voie sa spunem nici mai mult nici mai putin decât daca ar fi de fata. Mai mult decât atât, este necesar sa le luam apararea împotriva denigratorilor. Interventia noastra ne va pune la adapost de orice calomnie, de orice bârfa.
A-i forfeca pe cei absenti este semnul lipsei de caracter chiar daca te ascunzi in spatele unui nevinovat: " Hai sa bârfim un pic !". În plus este un joc foarte periculos, caci informatia ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauza. Stiind aceasta, înseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa o faci, ca doar nu vrei sa ai dusmani de buna voie. Daca este vorba despre prieteni a-i apara devine o datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti penibila discutie, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva, iar daca nu, cu atât mai bine!
Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii este nu numai o impolitete, dar denota si lipsa de imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice sau glume atât la adresa celor prezenti, cât si a celor absenti, nu dovedeste ca esti spiritual, ci prost crescut . Daca te-ai simtit bine intr-o societate, dar la proxima ocazie nu mai esti invitat, gândeste-te unde ai gresit, caci ai gresit in mod sigur.
Se poate întâmpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume proaste sa va aleaga drept ascultator. In acest caz, exista o solutie pe cât de eleganta, pe atât de eficace si care nu necesita decât putin curaj. Sa chemati " victima " sa participe si ea la discutie ar fi o lectie ideala pentru bârfitori. Chiar daca sunteti rugat, nu va amestecati în certurile dintre parinti si copii, între îndragostiti sau intre prieteni. Ei se vor împaca in mod sigur iar dumneavoastra veti deveni tapul ispasitor.
CUM SE ÎNTRETINE SI CÎND SE TERMINA O CONVERSATIE
Despre ce vorbim in societate ? În Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. În schimb, englezilor le-a intrat în sânge acest subiect pe care-l abordeaza ori de câte ori se întâlnesc. Conversatia despre vreme are, sa recunoastem, anumite avantaje. Este extrem de usor de întretinut, e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni . O multime de alte subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati, uneori a întregii asistente: arta, literatura, sportul - cu predilectie fotbalul, situatia politica interna sau internationala si repercusiunile sale asupra destinelor individuale; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina, calatoriile si proiectele de vacanta.
Cum se întretine o conversatie? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o tema de care este strain. Daca nu a citit cartea despre care am început sa vorbim, nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul. Ne vom rezuma la a face câteva observatii pertinente recomandându - i-o cu caldura sau cu raceala, de la caz la caz.
Este foarte neplacut sa te lansezi de asemenea, in comentarea ultimului film vazut pe ecrane, daca n-ai retinut decât actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea, dar ea l-a parasit " sau " frumos film! M-a impresionat pâna la lacrimi! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele actorilor si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va avea de câstigat.
De obicei, în orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia, cu conditia sa stii când si cum s-o spui. Mai mult! Pentru a fi savurata de cei prezenti, anecdota trebuie sa fie spusa cu mult talent si fara ... a uita poanta! Unii au un talent deosebit de a plasa când trebuie fraze de genul: " Acesta îmi suna ca istoria lui Oscar Wilde care invitat la un banchet ... " sau " I s-a întâmplat ceva asemanator lui Mark Twain când ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina lant antrenându-i pe toti într-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata vorbeste toata lumea, rumoarea este generala, iar conversatia risca sa moara. Este momentul în care societatea se împarte în grupuri. Unii domni sunt dispusi sa asculte anecdotele picante, de nepovestit în fata doamnelor, dar un om bine crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricât de mult si-ar cere scuze, oricât de mult haz ar avea, persoana care le spune se compromite. Ni s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine ", ca sunt " irezistibili ". Cu riscul de a parea rigizi, nu suntem de acord cu vorbele tari într-o societate aleasa.
Pentru buna reusita a petrecerii, conversatia trebuie sa ramâna antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o faca sa intervina în dialogul dintre doi interlocutori daca este nevoie, si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente.
Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l -a in vitat pentru a ului cu propria lui cultura. Pentru toate receptiile Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta: " sa inviti pe cineva înseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cât va ramâne sub acoperisul tau ".
Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere în momentul în care a ajuns în culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si când este vorba despre conversatie. Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai în aceasta consta farmecul lui. Problema încheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta.
Ea depinde de musafiri, nu de gazda. Dar din dorinta de a participa în sfârsit si ea la discutii, aceasta poate comite mai multe greseli.
Prima greseala: dupa ce a servit toate felurile de mâncare si toate bauturile, gazda ar vrea sa se bucure de invitatii sai pentru a sta de vorba linistita si trece la " o curatenie generala ", strânge tot, spala toate vasele, scutura fata de masa etc - cu o ostentatie de care nici macar nu e constienta! În mod firesc, musafirii simt in acest moment un semnal de plecare. Acum tot gazda comite a doua greseala: încearca cu orice pret sa-i retina. Se simte jignita, implora, ascunde posete, fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a invitatilor nu era ferma, acum va deveni pur si simplu din dorinta omului ce se revolta fata de orice constrângere. Deci cum trebuie procedat? Daca suntem gazde si e o masa festiva, cu invitati importanti, ne vom misca foarte rar si încet, dar eficient. Putem strânge tot ce este în plus, putem schimba scrumierele, dar nu când vrem noi, ci când se iveste un moment prielnic si nu în mijlocul unei conversatii pasionante. Sa nu ne dorim în acel moment ca totul sa fie " pahar ". O casa deranjata în timpul unei petreceri arata foarte bine. Mai avem la îndemâna si cealalta solutie, pe care am mai amintit-o: sa lasam musafirii sa participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu naturalete nimeni nu se va simti jignit si vom observa ca sa fii gazda nu este o corvoada, ci o placere. Bineînteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa.
În acest caz trebuie sa apelam la un ajutor din afara. Putem de pilda sa chemam femeia care ne ajuta la curatenie pentru a spala vasele si a ne fi de folos la bucatarie. Nu este exagerat sa angajam doi chelneri calificati care vor face îndatoririle gazdei sa fie foarte usoare. În ambele cazuri musafirii vor da acestor persoane mici sume de bani (dar nu prea mici).
Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu voce tare si tinând mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea, când vezi ca toti se simt foarte bine, este de neiertat. Sa te retragi discret, sa pleci neobservat transmitând toate cele bune tuturor prin amfitrion este formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea, chiar daca simti ca toti ar dori sa fie acasa în pat, sa se odihneasca în sfârsit. S-ar putea sa ai succes, sa se ramâna peste limita, dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor, inclusiv gazdei.
IMPORTANTA TINUTEI
Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva – fara a ne referi la relatia strânsa dintre acestea si felul în care ne prezentam în societate.
Cum mergem, cum ne asezam, cum ne miscam, in timp ce stam de vorba cu cineva? Acest capitol se va referi in special la câteva lucruri pe care ar trebui sa le evitam când stam de vorba. Când suntem in societate nu tinem mâinile in buzunare, dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atât mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun, stam drept alegându-ne o pozitie comoda, fara sa ne încrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent mâinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei, chiar daca ea devine palpitanta. Când vorbim nu ducem la gura nici creionul, nici chibritul si nici scobitoarea.
Daca suntem la masa, facem în asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil încât sa aiba loc si ceilalti comeseni. Înainte de a vorbi, scoatem tigara din gura, bem fara sa facem zgomot, mâncam în tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicându-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales când este cald. Daca fata despre care vorbim este într-adevar atragatoare, lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi, buna cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile, pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza, pentru gestul atât de neelegant de a-ti ridica fusta când te asezi.
La o receptie, vara, un barbat nu-si scoate haina, fara sa fie invitat sa o faca, iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A însoti acest gest de întrebarea: " Îmi permiteti? " este o dovada de proasta crestere, pentru ca faptul este împlinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt: " Nu! ".
Într-o societate, de multe ori, gesturile sunt mai importante decât cuvintele. În principiu, legile ospitalitatii obliga gazda sa îndeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cât mai bine. Este însa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricât de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem în situatia delicata de a deveni nepoliticoasa, silind-o sa ne interzica anumite gesturi.
Ne putem simti într-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa! Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cât mai bine, cu orice pret.
Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului înca înainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta în fata faptului împlinit crezând ca niste cuvinte formale: " îmi dati voie, nu? " rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva! Vei fi calificat drept ceea ce esti în realitate - un mare badaran.
În tot ceea ce facem în societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine când în casa sunt 30 de grade, nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt, sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta între cel care a obtinut aprobarea gazdei facând aluzii discrete de pilda:" În casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca întârzii" sau pur si simplu: " În aceasta casa se fumeaza? " - si cel care îsi scoate degajat haina de cum intra în casa, se repede la telefon si nu-l mai lasa din mâna sau îsi aprinde tigara de la tigara într-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave.
Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gândeste! Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile în care " iesim în lume ", fie ca e vorba de o receptie, fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familiei care locuiesc separat de noi.
Când tusesti, stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mâna la gura. Când stranuti schiezi un vag semn dezolat care închide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atât de obisnuitele: " Noroc! ", " Sanatate! ", " Ai sa faci chef!". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit!
A nu-ti privi interlocutorul în timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pâna în picioare.
Când vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine, e bine sa-ti stapânesti nerabdarea pâna când gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea în societate, nu cânti, nu fluieri, nu fredonezi o melodie, chiar daca esti înzestrat cu o voce fermecatoare.
Oricât de serioasa ar fi o discutie, trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un surâs amical. Dar sa ne abtinem sa râdem îndelung când povesteste cineva o istorioara, si cu atât mai mult când o facem noi însine. De asemenea, nu vom râde când cineva face o mica gafa, deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea încurcaturi.
Se poate întâmpla, ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit înca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. În aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Îi va oferi ceva de baut, îi va da o revista sau îi va propune sa asculte muzica. La rândul lui, invitatul, va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omorî timpul " facând o inspectie prin toata casa si cu atât mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stârnesc curiozitatea. Ne putem uita în biblioteca, dupa ce am cerut voie, dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa.
Vom cere daca dorim, una singura având grija sa precizam când o aducem înapoi, si sa o si aducem! La rândul ei gazda ar trebui sa noteze într-un caiet pregatit în acest scop - cine, când si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.
CUM NE EXPRIMAM
Este de la sine înteles ca trebuie sa amintim referitor la conversatie, câteva reguli privind limbajul pe care îl folosim. Conversatia este o excelenta scoala de retorica. Unde am putea sa ne familiarizam mai bine cu arta vorbirii decât într-un cerc de persoane cultivate? Sa asculti cu atentie ce se spune, sa te straduiesti sa folosesti un limbaj ales, analizându-te cu simt critic este cel mai bun mijloc de a-ti îmbogati vocabularul si de a-ti largi posibilitatile de exprimare. Frecventarea regulata a unei societati alese dezvolta în acelasi timp spiritul nostru analitic, simtul de observatie si capacitatea de a face o sinteza. În fiecare zi întâlnim persoane care nu sunt capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si cuvintele potrivite ele lasa frazele neterminate si povestirile în coada de peste! Exemplul clasic prin care psihologii demonstreaza dificultatea de a te exprima fara a recurge la semne este cel al scarii în spirala pe care trebuie sa o definesti în putine cuvinte. Din o suta de persoane carora le-am pune întrebarea, abia zece ar reusi sa raspunda fara sa deseneze în aer un tirbuson ascendent!
Exista pe vremuri un joc de societate, pe cât de distractiv pe atât de instructiv. El consta din alegerea de catre gazda sau de catre invitati a unui numar egal de cuvinte, de pilda: cinci cuvinte comune, cinci notiuni abstracte si cinci cuvinte rare, carora participantii trebuiau sa le dea definitii corecte. Plecând de la: covor, sifon, autobuz, floare, melc, trecând prin-încercarea de a defini - metempsihoza, parapsihologia, iubirea, hobby-ul, carisma si ajungând la : rabarba, andiva, babuin, hasis, trufa, jocul poate deveni pasionant. Rar vor putea fi evitate definitiile de genul: iubirea este când... Din pacate acest autentic exercitiu intelectual a fost înlocuit cu altul care-i invita pe cei prezenti sa se exprime prin semne, sa mimeze un cuvânt. Acest joc se practica astazi în toate taberele pentru copii, pe culoarele scolilor si la petreceri, constituind doar un mijloc de distractie, lipsit de elementul instructiv- îmbogatirea vocabularului.
Am observat ca din cauza unui vocabular sarac care denota lipsa de cultura, majoritatea oamenilor lasa balta o discutie abia începuta sau se refugiaza în expresii de o mare banalitate, cum ar fi "E foarte adevarat", "Asa e viata", " Asa e lumea", "Asta este". Sa ne ferim sa folosim în permanenta expresii ca: "pe cuvânt de onoare!", "pe cuvântul meu!", "fantastic!", " formidabil! ", “ Nemaiauzit!", crezând ca ele dau greutate spuselor noastre.
Au devenit adevarate ticuri verbale expresiile: "nu stiu cum sa-ti spun", " ce sa-ti povestesc", "adica, n-am înteles", si, trebuie sa recunoastem ca ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care, daca ar renunta la ele, ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai obositor este felul în care unii îsi termina toate frazele cu: "Asta este", "Ce sa-i faci?", "Ma rog", "În sfârsit", "Auzi?" mai ales la telefon. Adeseori, aceste formulari sunt fie agresive, fie cer o aprobare, dar cel mai des, nu au nici un sens, sunt vorbe goale. Ele ranesc pur si simplu auzul, ca zgomotul acului pe o batrâna placa de patefon. Trebuie sa recunoastem ca ne plictiseste de moarte o discutie presarata din abundenta cu formulari de acest fel: "- Duminica trecuta am mers la ginerele meu, nu-i asa? Ne-a dus cu masina, stiti? Si stiti ce s-a întâmplat? Timpul s-a stricat, nu-i asa? Cu masina noastra, o Dacie, stiti? Când ai o duminica libera, nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. ” .
La frontiera dintre nepolitete si saracie mentala se plaseaza raspunsurile stereotip: "Da, natural!", "Este absolut clar!", "Nici o legatura!", "Total exclus". Cu un brutal- "Nu ma intereseaza" - îti taie vorba, când spui si tu ceva, pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga relatare despre starea sanatatii unei persoane pe care o cunosti vag. În ambele cazuri, esti îndreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam purtarea si vocabularul facând un efort de a ne debarasa de acest balast lingvistic care ne poate plasa în categoria oamenilor prost crescuti.
Limbajul este singurul mijloc de comunicare. Sa facem în asa fel încât sa fim întelesi de toata lumea. E o grosolanie sa vorbesti cu un prieten franceza, de exemplu, când toti stiu ca prietenul vorbeste româneste foarte bine.
In plus, putem avea surprize dezagreabile, caci e posibil ca cineva din societate sa fi învatat limba respectiva pe genunchii bunicii si sa înteleaga perfect observatia neplacuta pe care ai facut-o la adresa lui. Trebuie sa renuntam la acest obicei prost ca si semnele conspirative, vorbitul la ureche, clipitul semnificativ din ochi, la gesturile cu mâna pe care le credem discrete, într-un cuvânt, la tot ce exclude din conversatie pe ceilalti.
Un loc special îl ocupa aici folosirea incorecta a limbii, fie din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un om mai putin instruit sau pentru un autodidact, daca sunt constienti de handicapul lor, solutia de a nu se face de râs foarte simpla-ocolesc cuvintele de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri. Ideal ar fi sa se lamureasca pe loc întrebând ceea ce nu stiu sau consultând un dictionar. Nu este deloc degradant sa întrebi: ce este napul; nu-mi este clar termenul de hobby; ce se întelege prin fezabil? ce este o lipotimie?
Mai penibila este situatia în care o persoana cu o functie importanta vorbeste incorect. Uneori, momentul este doar amuzant. Dar, când ne gândim ca suntem un popor care a fost condus atâtea decenii oameni incompetenti si inculti, nu putem sa nu ne întristam. Un director al unui liceu de prestigiu avea mereu dificultati la citirea darii de seama, si, când ajungea la analiza muncii în ateliere, oscila vesnic între "maestrii" si "maistri". Nu a învatat niciodata sa spuna corect maistri! Folosirea gresita a cuvintelor poate face obiectul unor studii de specialitate. Ma voi opri numai la câteva exemple pe care le-am retinut absolut întâmplator, exemple stupefiante si aproape incredibile. Un înalt demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe care îl cunostea îndeaproape: "Vorbeau într-un limbaj marginalizat", spune acesta. "Cum adica?", încearca sa se lamureasca pierit reporterul. "Adica un limbaj de la marginea orasului!"
În timpul prezentarii jurnalului de actualitati un crainic stranuta. Este omeneste! El nu trece peste incident, ci se simte dator sa precizeze: "Ma scuzati, este o simpla indispozitie locala!" Crainica de la jurnalul de actualitati spune cu dezinvoltura: cultul mo'zaic (nu moza'ic)!
Îl auzim frecvent pe un mare politician spunând: "Avem de rezolvat prioritati de întâia mâna" si, mai grav: "Am avut pâna acum guverne libertine!". În toate tarile cad guverne, poate cad si din cauza libertinajului, dar, în mod cert personajul nostru nu cunostea sensul cuvântului "libertin" - indecent, usuratic, desfrânat. Nu putem folosi un cuvânt în sensul dorit de noi pentru simplul motiv ca din ignoranta am crezut ca înseamna altceva! În cazul de mai sus, cel care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele guverne nu au respectat riguros legea, asumându-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul altceva!
A NU SE NEGLIJA
În orice ocazie si în orice conversatie trebuie sa-ti cunosti locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia asupra lui este normal. Dar daca un invitat insignifiant acapareaza intentionat întreaga conversatie, atrage toate privirile spre el, într-un cuvânt se doreste punctul de atractie, aceasta este considerata ca o evidenta lipsa de tact. Sa-ti povestesti necazurile familiale sau intime cu voce tare in fata unei adunari întâmplatoare, pe deasupra, sa te arati agresiv fata de ceilalti invitati constituie gafe care nu ne sunt iertate. Sa critici, sa vrei sa corectezi micile manii ale celorlalti instantaneu, înseamna sa te manifesti ca un om marginit. Poti foarte bine sa te abtii de a face unui filatelist remarci dispretuitoare la adresa micilor patratele de hârtie colorata, sa renunti sa tii o conferinta unui fumator asupra pericolului tutunului, sau o alta unui superstitios despre succesele tale obtinute într-o vineri, pe data de 13.
Daca n-ai înteles ca arta conversatiei este arta de a asculta si de a-ti estompa personalitatea în fata interlocutorului, daca esti incapabil sa te interesezi cât de cât de viata celuilalt, înseamna ca ai înca destul de învatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti cu ochii închisi toate opiniile, chiar daca sunt diametral opuse, sa ti le însusesti imediat înseamna sa fii la fel de nedorit în societate ca unul care se opune în mod ostentativ si sistematic tuturor. Conversatia este un schimb viu de pareri între doua fiinte care se respecta si se stimeaza reciproc.
Sa întrebi tot timpul pe vecinul de masa secretul reusitei sale în afaceri înseamna sa te porti ca un egoist nu ca un interlocutor. Sa-ti petreci seara tinând un curs gratuit de morala, sa faci remarci cu acreala docta, înseamna ca esti, în domeniul social, un elev de scoala elementara chiar daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti recunosti ignoranta într-un anume domeniu, sau sa ai mereu un raspuns promt si superficial la toate subiectele abordate înseamna sa nu fi înteles înca marele avantaj de a-ti ascunde cultura, lucru ce îi caracterizeaza pe oamenii instruiti, este exact ca atunci când pentru a-ti ascunde banii trebuie mai întâi sa-i ai. Sa-i încarci pe toti cei întâlniti cu o cantitate enorma de salutari pentru tot felul de cunostinte comune înseamna sa dai impresia ca vrei - fie sa-ti etalezi relatiile, fie ca-l iei pe interlocutor drept un simplu mesager. Sa fim prudenti în acest domeniu, caci exista înca multi oameni draguti care iau în serios asemenea comisioane si care transmit nenumaratele salutari pe care i le încredintam cu o energie demna de un scop mai bun. Observatia este valabila si pentru cei care retin din conversatie numai ce intereseaza si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din jur sa le faca mici servicii utile. De exemplu auzind ca pleci în strainatate, îndraznetul nu va ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament, sau o piesa de masina, precizând ca acolo costa o nimica toata.
Ca sa încheiem acest spinos capitol trebuie sa reamintim câteva reguli ferme care trebuiesc respectate pentru a purta o conversatie civilizata:
1- Sa nu agresam sau sa enervam interlocutorii prin prea puternica noastra personalitate, bazându-ne pe excelenta parere pe care o avem despre noi. Sa nu ridicam tonul, sa nu tipam.
2- Sa nu transformam viata sociala într-un dialog pentru surzi. Se pare ca este un blestem al secolului în care traim. Eugen Ionescu a sesizat si a transcris aceasta "necomunicare" în "Cântareata cheala" plecând de la un manual de învatare a limbii engleze, dar cred ca putea sa plece de la orice banal dialog cotidian. Aparent, ne ascultam interlocutorul dar ne gândim la ale noastre. De aici dramele însingurarii, stres - ul si tristetea fiecaruia dintre noi. Sa învatam sa-l ascultam pe celalalt.
3- Sa nu ne întrerupem brutal interlocutorul, ci sa asteptam cu delicatete si tact un moment prielnic pentru a ne spune si noi parerea.
4- Sa nu ne amestecam într-o discutie la care nu suntem solicitati, cu atât mai mult când întâlnim o cunostinta pe strada vorbind cu altcineva. S-ar putea sa stricam un moment important în viata celor pe care i-am inoportunat!